Un urlet macabru îmi perturbă liniştea interioară şi mă face să-mi răsucesc mințile de durere, îmi face trupul să vibreze în timp ce inima încearcă să evadeze din pieptul meu.Pleoapele mi se lovesc la unison şi cu fiecare clipire usturimea devine mai pronunțată. O durere sugrumătoare,bolnăvicioasă şi nemiloasă îmi biciueşte sângele şi nu mă lasă să mă desprind de fantastic,nu mă lasă să mă contopesc cu realitatea... e maleficul care aleargă prin venele mele şi-mi face conştiința să urle din toți rărunchii.
Sufletul încearcă să se descătuşeze de povara oboselii cumplite şi chinuitoare în care mă afundă fiecare respirație amorțită.
Simt cum psihicul îmi cedează, conştientul pierde noțiunea realului şi realizează fantasme, umbre ce-mi inspăimântă inima.Starea maladivă a rațiunii mă face să imbrațişez absurdul şi disperarea... îmi topeşte luciditatea.
Și parcă rup bucăți din mine în timp ce lupt cu fiara aceasta care îmi dezechilibrează organismul .Simt cum grotescul pune stăpânire pe mine și îmi încheagă orgoliu luciferic care încrustează la rândul lui doar chin violent și incurabil.
Mainile reci și vineți îmi acoperă urechile iar dinții îmi scrâșnesc încercând să perturbe liniștea aceasta criminală ce mă torturează psihic . Totodată mă simt ca un martir al războiului dintre fantastic și realitate.Imaginația s-a aliat cu otrava aceasta arzătoare și îmi profanează seninătatea.Vulnerabilitatea mea slăbește armonia gândurilor , creând potențialitatea perfecta a fantasticului de a-mi zdrențui judecata cu halucinații.
Mă încrunt uşor şi îmi pun mâna la gură ca şi cum aş încerca să alung momentul acela, ca şi cum aş delira.Imi răsucesc gâtul de două ori iar oasele-mi pocnesc subit.
Frica trăiește în mine iar atunci când irealul îi șoptește vraja care o eliberează dă naștere unui monstru incontrolabil , de o cruzime neimaginabilă care-mi crapă oglinda realitații și mă golește de orice conținut. Ca o nalucă se învaluie cu mine și mă tarăște prin toate șanțurile neadevărului, furându-mi sclipirea ochilor . Imi acoperă orizontul și , ca o negură rece , mă săruta și îmi fură răsuflarea.
De fiecare dată când pune stăpanire pe mine îmi rupe lanțurile mintale pe care le reconstruiesc cu greu... îmi tulbură realitatea și mă mâhnește profund.
